Investiții – noțiuni de bază

Și totuși, ce este investiția?

Investiția este un instrument pentru construirea avuției, dar nu este numai pentru cei bogați. Oricine poate să înceapă să investească alegând diverse vehicule investiționale care facilitează începerea acestui proces cu sume mici și se adaugă periodic la portofoliul tău.

Am putea spune că investitorii care au învățat că regula de bază este să muncească mai inteligent, și nu din greu,  înțeleg mai bine „jocul”. Mulți dintre noi muncesc din greu pentru banii pe care-i câștigă, fie la locul de muncă, fie pentru o companie, fie pentru afacerea proprie. Această muncă presupune invariabil ore îndelungate, ceea ce necesită sacrificii de energie și timp, la care se adaugă stresul.

Vehiculele de investiții

Există multiple modalități de a investi despre care probabil ai auzit, de la investiția în acțiuni, în obligațiuni, în fonduri mutuale , în ETF-uri , în piața imobiliară, sau în propria afacere. Fiecare vehicul de investiții are avantaje și dezavantaje, astfel că înțelegerea modului în care aceste tipuri de investiții funcționează este esențială pentru tine în calitate de investitor.
Evident că analiza, cercetarea și înțelegerea investițiilor îți pot fi de folos prin faptul că îți cresc șansele de succes, totuși, nu uita de unda dintre regulile esențiale în investiții: Investește doar banii pe care ești dispus/dispusă să-i pierzi!

Cele mai întâlnite vehicule investiționale sunt:

• Investiția în acțiuni;
• Investiții în finanțarea părților sociale ale unor companii;
• Obligațiuni cu randament ridicat „junk bonds”;
• Investiții imobiliare;
• Investiții în casele locuite de persoane în vârstă;
• Investiția în trusturi de investiții imobiliare (Real Estate Investment Trusts sau REIT);
• Investiții în bunuri mobile;
• Investiții în mărfuri;
• Investiții în valută;
• Investiția în obiecte de colecție;
• Note structurate (structured notes).

Ok, nimeni nu începe fiind un expert și chiar și cei mai buni investitori din lume au fost începători cândva.

Vom începe cu două întrebări:

De unde să încep?

Cum încep?

Aceste două intrebări ar putea părea descurajante, mai ales dacă te întâlnești cu noțiuni ca raportul dintre prețuri și câștiguri (price to earnings ratio), capitalizarea bursieră și rentabilitatea capitalului propriu. Nici o strategie de investiții sau o abordare nu se potrivește tuturor. Fiecare investitor are motive diferite pentru care face investiții, obiective diferite, orizonturi diferite de timp și grade diferite de confort în ceea ce privește investirea.

Este important să definești și să articulezi proprii parametri.

Principalii indicatori financiari utili sunt:

• Randamentul Investițiilor (engl. Return On Investment sau ROI);
• Rata Profitului (engl. Rate of Return);
• Valoarea Prezentă Netă;
• Rata de Creștere a Vânzărilor Nete;
• Marja profitului;
• Raportul Datoriilor Totale;
• Randamentul Activelor (engl. Return On Assets sau ROA);
• Randamentul Capitalurilor Proprii (engl. Return On Equity sau ROE).

Pentru a seta corect obiectivele, este necesar să-ți cunoști toleranța la risc și orizontul de timp.

Riscul sau toleranța la risc poate însemna o mulțime de lucruri, însă în contextul investițiilor înseamnă riscul de a pierde bani. Cu alte cuvinte, riscul ca valoarea banilor investiți să scadă în valoare, probabil la zero. Toate investițiile implică riscuri, într-un fel sau altul. Acțiunile pot, și adesea scad în valoare în anumite perioade de timp (în anul 2008, S & P 500 a scăzut cu 37%). Deși această scădere a pieței bursiere a fost una dintre cele mai grave din istorie, corecțiile mai puțin severe ale pieței nu sunt neobișnuite.

Orizontul de timp este influențat, de obicei, de vârstă. Cineva în vârsta de 20 sau 30 de ani poate economisi pentru pensie fără a se gândi prea mult la fluctuațiile valorii – cunoscute ca volatilitate a investițiilor lor. Pe de altă parte, cineva aflat în pragul vâstei de pensionare va avea, și ar trebui să aibă, o toleranță mai redusă la riscuri dacă nu are timp să recupereze integral o pierdere majoră a valorii investiției.

Frecvența de tranzacționare are legătură cu perioada de timp în care învestim într-un vehicul. Există investitori care vând rar, care nu vând sub influența fluctuațiilor pieței. La cealaltă extremă, sunt investitori care cumpără și vând zilnic. Acest lucru este de bun augur pentru profesioniști, dar rareori este o idee bună pentru investitorul mediu. Noi nu susținem necesitatea de a deține o investiție pentru totdeauna, deoarece piața este dinamică și periodic este absolut necesar să ne revizuim portofoliul, pentru a ne asigura că este adecvat cu obiectivul nostru.

Primul pas în investiții este stabilirea tipurilor de active pe care dorești să le deții.

Investiția vizează plasarea banilor astăzi în așteptarea obținerii mai multor bani în viitor, contabilizând timpul, ajustând riscul și inflația, rezultând o rata anuală de creștere, în special în comparație cu standardele considerate o investiție „bună”.

Activele productive sunt investiții care generează un suplus de bani dintr-un anumit tip de activitate. De exemplu, dacă cumperi un tablou, acesta nu este un bun productiv. Peste o perioadă începând de azi, vei fi în continuare în posesia tabloului, care poate sau nu să aibă o valoare mai mare decât în prezent. Totuși, ai putea să-l convertești într-un bun productiv, prin deschiderea unui muzeu și permițând publicului să-l admire contra cost. Pe de altă parte, dacă cumperi un imobil de locuit, nu veți avea numai clădirea, ci și toți banii din chirii pe care-i produce în perioada dată. Chiar dacă clădirea a fost distrusă după un timp, aveți în continuare fluxul de numerar generat până atunci pe care l-ai fi putut folosi pentru a investi în alte active.

Fiecare tip de activ productiv are propriile argumente pro și contra, trăsături unice, tradiții juridice, reguli fiscale și alte detalii relevante.

Următorul pas investițional este de a decide cum dorești să deții aceste active.

După ce ai stabilit clasa de active pe care dorești să o deții, pasul următor este să decizi cum le vei deține, adică să te decizi dacă dorești participarea într-o afacere tranzacționată public,dacă dorești să deții acțiunile în mod direct sau printr-o structură cumulată?

Dacă optezi pentru o proprietate totală, vei cumpăra direct acțiuni ale unor companii individuale. Pentru a face acest lucru, este nevoie de un anumit nivel de cunoaștere.

În mod clar, aceasta înseamnă concentrarea atenției pe prețul pe care îl plătești în raport cu fluxurile de numerar ajustate la risc pe care le generează. Vei descoperi modul în care se calculează valoarea întreprinderii, în care se calculează marja de profit brut și marja de profit operațională și modul în care se compară cu celelalte întreprinderi din același sector sau din aceeași industrie.

Structura cumulată presupune că un procent enorm de investitori obișnuiți nu investesc direct în acțiuni, ci o fac printr-un mecanism cumulat, cum ar fi un fond mutual sau un fond comercial (ETF). Aceste mecanisme comune pot lua mai multe forme. Unii investitori bogați investesc în fondurile speculative, însă majoritatea investitorilor individuali vor opta pentru vehicule precum fondurile tranzacționate la bursă și fondurile indexate (ETF), ceea ce face posibilă achiziționarea de portofolii diversificate la rate mult mai ieftine decât le-ar fi putut oferi singure. Dezavantajul este o pierdere aproape totală a controlului. Dacă investești într-un fond ETF sau un fond mutual, externalizezi deciziile privind portofoliul către un grup mic de persoane care au puterea de a decide în această privință.

Cunoștințe și confort

Înțelege ce nu știi. Este important ca investitorii să înțeleagă ce fac și ce nu știu. Nu ar trebui niciodată să fie vorba de a investi în ceva ce nu înțeleg sau cu care nu se simt confortabil.

Unele vehicule de investiții necesită cunoștințe sofisticate și monitorizare, în timp ce altele sunt mai bine stabilite. Decizia de a investi ar trebui să se bazeze pe nivelul tău de confort și pe dorința ta de a vă aloca timp cercetării înainte de a investi.

Succes!