Călătorie în anul 2052: Pensionar 1.0 vs Pensionar 2.0

Este ora 6:00 dimineața și la fel ca în ultimii 45 ani, casa îmi este inundată de o aromă placută de cafea pe care o voi savura în liniște citind presa. Nu știu de ce mă mai trezesc la ora asta, poate din obișnuința creată în zeci de ani de mers la muncă sau poate dintr-o dorință incoștientă de a mă simți angrenat în ceva semnificativ. Sau poate pentru că îmi place să fiu treaz când alții încă dorm! Cert este că în fiecare zi mă trezesc la aceeași oră.

Deschid ziarul electronic pentru a citi ultimele știri și pe prima pagină observ o nouă știre despre pensionarii care protestează pașnic pentru că pensia medie nu acoperă necesitățile unui trai decent și necesitățile de tratament medical. Cu toate că au contribuit zeci de ani la sistemul de pensii, statul nu reușește să aibă grijă de ei. Este anul 2052 și deși protestatarii din piață sunt din generația mea în mare parte, unii chiar mi-au fost colegi la un moment dat, nu simt că fac parte din rândurile lor. Poate pentru că eu pot să-mi cumpăr ceea ce îmi doresc, pentru că pot călători oriunde, pentru că „pensia” mea nu este plătită de stat. Protestul lor mă mă întristează pentru că mulți cunoscuți ai mei sunt în această situație dar oarecum mă bucur că nu sunt și eu acolo…

De fapt, simt că mă aflu în această situație „favorizată” pentru că în urmă cu 35 ani viața mea a luat o altă turnură fără de care, cel mai probabil aș fi fost și eu în situația celor din piață. Și acea turnură s-a petrecut atunci când l-am reîntalnit pe David…

Era în anul 2019, așteptam avionul și dintr-o dată cineva mă bate pe umăr, era David, prietenul meu din copilărie. Pentru că mai aveam aproape două ore până la îmbarcare, ne-am hotărât să ne depănăm amintirile la o cafea. Dar nu depănatul amintirilor a fost partea interesantă, ci ceea ce am discutat după aceea, am discutat cu David despre economisire, despre venit pasiv și tot atunci am ajuns să discutăm despre un subiect care părea relativ abstract pentru noi, doi bărbați abia trecuți de 30 ani. Am discutat despre PENSII.

Deși, țin minte, că încercam să-l conving că eu nu pot economisi pentru că venitul meu abia acoperea ”la limită” cheltuielile de atunci, David îmi repeta într-una despre importanța construirii unui sistem care să producă bani în locul meu. Îmi spunea că venitul pasiv erfa singurul care putea să-mi asigure viitorul. Țin minte că atunci m-am uitat râzănd la el și i-am spus:
– David, părinții mei nu au economisit nimic în perioada în care erau activi și acum au o pensie decentă, deci au un venit pasiv. Eu de ce nu aș face la fel?
– Adam, acum ceva vreme trăiam și eu cu ideea că într-o zi voi avea bani și mă voi plimba prin toată lumea. Dar într-o zi, unul dintre mentorii mei, mi-a demonstrat că sunt total indisciplinat financiar și că indiferent câț voi câștiga în viitor, voi munci toată viața pentru bani. Apoi acest om mi-a deschis ochii pentru că mi-a arătat o imagine de ansamblu a populației din țara noastră și din întreaga Europa, un grafic care ilustra populația pe nivele de vârstă și număr de locuitori. În acel moment am avut un șoc. Mi-am dat seama că pensiile urmau să ajungă pe cale de dispariție și asta nu e tot, automat m-am gândit că voi fi o povară pe umerii fiicei noastre și nu îmi doresc așa ceva. Îmi doream să mă bucur de nepoți la bătrânețe și să pot lăsa ceva în urma mea.
– Poți să-mi arăți și mie graficul acesta?

Fără să spună nimic, David mi-a întins un articol de ziar pe care am început să-l citesc:
– ’’Pensia medie a crescut la 1.222 lei. Numărul mediu de pensionari a scăzut cu 6.000 de persoane în trimestrul III, 2018. Numărul mediu de pensionari a fost de 5,2 milioane de persoane în trimestrul III din 2018, în scădere cu 6.000 persoane faţă de trimestrul precedent, iar numărul mediu de pensionari de asigurări sociale de stat a fost de 4,68 milioane de persoane, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică transmise de AGERPRES.”
Eram confuz, David s-a uitat la mine și zâmbind mi-a spus:
– Ok Adam, te poți opri acum.
– Nu înțeleg unde vrei să ajungi! Deși este încă mică, veștile sunt bune, pensia medie a crescut. Bănuiesc că numărul de pensionari a scăzut datorită ratei mortalității, ceea ce este trist dar firesc.
– Adam, ai idee câte persoane angajate cu contract de muncă au fost în Romania la finalul lunii Ianuarie 2019?
– Nu.
– Adam, conform site-ului ministerului muncii și justiției sociale, www.mmuncii.ro, la 31 ianuarie 2019, numărul salariaților activi a fost de 5.522.541 persoane.
– Da, am auzit la știri că numărul angajaților a crescut în Romania, ceea ce este de bine, nu?
– Da, este de bine pentru moment… Conform Ziarului Financiar, noile angajări făcute în 2018 în sectoarele industria prelucrătoare, comerţ, sănătate şi asistenţă socială, hoteluri şi restaurante şi IT&C au condus la creşterea numă-rului de salariaţi din economie la 4,9 milioane la finalul lunii februarie, conform datelelor Institutului Naţional de Statistică. Ultima dată au mai fost 4,9 milioane de salariaţi în 1998. În 1990, România avea peste 8 milioane de salariaţi. Cel mai prost nivel a fost în ianuarie 2011, când erau 4,09 milioane de salariaţi.
– Și totuși ce relevanță au aceste informații pentru discuția noastră?
– Pentru a fi relevantă este important să avem o viziune de ansamblu asupra contextului și aici este necesar graficul despre care îți vorbeam care arată așa:

– Hmmm…interesant!
– Așa e!
– Pare că în ultimii 30 ani s-a întâmplat ceva. Cât de mult a scăzut populația în ultimii 30 ani și cât de numeroși sunt cei care în prezent au între 30 și 55 ani! Din ce motiv s-a intamplat asta?
– Adam, asa cum îți spuneam mai înainte, numărul de cetățeni născuți este mult mai mic deoarece începând cu anii ’90 s-au născut mult mai puțini oameni de ordinul milioanelor iar o bună parte a emigrat în Europa și în lume.
– David, înțeleg că populația are tendință de scădere, însă nu înțeleg ce legătură are asta cu pensiile despre care spuneai că ar fi pe cale de dispariție. Din câte am observat eu pe fluturașul de salariu, în fiecare lună mi se percepe un anumit procent din salariul brut ca fiind contribuție la asigurările sociale (CAS) și asta însemnă contibuție la fondul meu de pensii.
– Adam, în 2019 procentajul despre care vorbești este de 25% din venitul brut – cotă datorată exclusiv de salariat, pentru condiții normale de muncă;
– Nu știam că procentul este așa de mare însă da, asta demonstrează că eu contribui active la fondul meu de pensii
– Așa este Adam, în fiecare lună plătești CAS. Unde crezi că ajung acești bani?
– Bănuiesc că se duc la bugetul de stat și se acumulează acolo în fondul meu de pensii pâna ajung eu la vârsta de pensionare.
– Adam, ar fi foarte bine să se întample așa, bănuiala aceasta am mai întâlnit-o la părinții mei care sunt pensionari și care consideră că este dreptul lor să primescă pensie după ce au contribuit la fondul lor de pensii mai bine de 40 ani. Totuși există o mică ”problemă”!
– Care?
– În realitate nu se întâmplă deloc așa, de fapt banii pe care i-au plătit părinții mei au fost de mult timp cheltuiți probabil pentru a plăti pensiile generației părinților lor tot așa cum banii pe care tu i-ai plătit tu până acum, nu s-au acumulat într-un cont al tău ci au fost utilizați pentru a plăti pensiile pensionarilor din prezent.
– Eu știu că o parte din această contribuție este direcționată către fondurile de pensii administrate privat…
– Așa este, în cota de contribuție individuală la asigurările sociale este inclusă și cota de 2% aferentă fondurilor de pensii administrate privat, prevazută de Legea nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat. Da, este vorba de doar 2%, restul nu se duc în ”contul” tău!
– Poftim?! Și mie cine îmi va plăti pensia?
– Adam, în mod logic aș răspunde că pensia ta va fi plătită, la fel ca în situația din prezent, de către contribuabilii care vor plăti taxe atunc când tu vei fi pensionar. Îți propun să analizăm în detaliu acest grafic transpus într-un tabel:

– Sunt atât de multe cifre…
– Nici o problemă, am și o sinteză pentru a-l înțelege dintr-o privire:

– Am selectat din tabelul de mai sus, cetățenii cu vârstă cuprinsă între 0-20 ani care în 2017 au fost 3,97 mil. persoane, cetățenii cu vârstă cuprinsă între 20-65 ani, denumiți persoane active, care în 2017 au fost 11,75 mil. persoane și cetățenii cu vârstă cuprinsă între 65-100 ani, denumiți persoane vârstnice care în 2017 au fost 3,50 mil. persoane.
– Ok, din câte observ, în 2017, 11,75 mil. persoane active sustin 3,5 mil persoane vârstnice
– Adam, este corect, raportul dintre persoanele active și persoanele vârstice este de 3,35 persoane active care sustin o persoană vârstnică.
– Ok, nu stăm chiar prost la capitolul acesta, nu?
– Depinde ce numești „prost”, totuși ai omis ceva…
– Ajută-mă să înțeleg ce anume.
– Având în vedere persoanele cuprinse în intervalul de vârstă între 0-20 ani, putem spune că pe lângă cei 3,5 mil. persoane vârstnice se adaugă și 3,97 mil persoane cu vârsta cuprinsă între 0-20 ani.
– Asta cam așa este.
– Ok, acum să vedem cum se potrivesc cifrele pe care le-ai citit anterior în articlolul din presă:

– Am aflat că în prezent avem 5,52 mil. angajați și 5,21 mil. pensionari. Deși aceste date sunt aferente anului 2018 și sunt mai bune decât cele din 2017, îți propun să ne raportăm la graficul înițial deoarece relevă o situațiu puțin mai optimistă. După cum poate ai observant numărul angajaților de 5,52 mil. persoane reprezintă 47% din cele 11,75 mil. persoane active.
– Ok, în acest caz numărul pensionarilor are o pondere de 148% din totalul persoanelor vârstice ceea ce însemnă că trebui să fie o greșeală…
– Nu este, dacă raportăm cei 3,5 mil. vârstnici la cei 5,2 mil, pensionari, reiese că numarul pensionarilor mult mai mare. Practic aceasta însemnă că avem cel puțin 1,7 mil. pensionari care au vârsta sub 65 ani din diverse cauze.
– Acum înțeleg!
– Din câte observ până acum, numărul persoanelor născute în ultimii 30 ani, vor fi contibuabilii de bază la un moment dat și vor trebui să-i susțină social pe cei care în prezent au între 30 și 55 ani când vor fi toți pensionari.
– Așa este Adam, statistica îți poate arăta viitorul.Dincâte știu generația părinților noștrii nu s-a confruntat cu așa o scădere de natalitate, mă întreb cum va arăta graficul acesta peste 30 ani…
– Hai să vedem! Conform aceleiași surse, graficul estimat pentru anul 2052 arată așa:

– Ce? Se estimează că numarul de nașteri va scădea și mai mult?
– Așa se pare Adam. Îți propun să analizăm și aici în detaliu acest graphic folosind aceeași metodă:

– O sinteză a acestui tabel arată astfel:

– La fel ca în cazul anterior, am selectat din tabelul de mai sus, cetățenii cu vârstă cuprinsă între 0-20 ani care se estimează că vor fi 2,95 mil. persoane in 2052.
– Și vrei să spui că numărul persoanelor persoanelor cu vîstre intre 0 -20 ani va scădea cu 1,02 mil.?
– Asa se pare. De asemenea se estimează că cetățenii cu vârstă cuprinsă între 20-65 ani, denumiți persoane active, vor fi doar 7,61 mil. in 2052.
– Wow! Aici e cea mai mare scădere! 4,14 mil. persoane mai puțin!
– Da, însă numărul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 65-100 ani, denumiți persoane vârstnice, adică acolo unde se va afla și generația noastră, va crește la la 4,38 mil. persoane.
– Asta însemană că se estimează că vor fi mai mulți cu 875 mii persoane.
– Da. Să nu uitam că aceleași persoane active vor susține financiar si pe cei cu vârsta cuprinsă între 0-20 ani, adică încă 2,95 mil. persoane.
– David, asta înseamă că în 2052, 7,61 mil persoane active vor sustine 4,38 mil persoane vârstnice si 2,95 mil persoane cu vârsta cuprinsă între 0-20 ani?
– Da, aceasta este previziunea.
– Și atunci, raportul va fi de 1,73 persoane active care vor susține o persoană vârstnică.
– Este corect, raportul dintre persoanele active și persoanele vârstnice va fi în acest caz de 1,73 persoane active care vor sustine o persoană vârstnică. Asta înseamnă că efortul persoanelor active va fi aproape dublu (92% mai mare) pentru a susține persoanele vârstnice!
– Înțeleg. Dacă în 2017 aveam 0,29 persoane vârstnice per persoană activă și în 2052 vom avea 0,57 persoane vârstnice per persoană active, cum va putea fi suportat acest efort?
– Adam, aceasta este o întrebare foarte bună. Probabil timpul o va lămuri însă poți avea o fereastră în viitor și lua măsuri. Cel mai probabil vârsta de pensionare va crește pentru a scădea presiunea pe pensii, apoi volumul pensiilor se vor ajusta atât căt este necesar pentru a se încadra în buget. Vom vedea ce se va întâmpla.
– David, dacă nu mă pot baza pe pensie, înseamnă că am nevoie de o sursă alternativă de venit, nu-I așa?
– Mă bucur că ai ajuns la această concluzie. Se pare că ești pe drumul cel bun. Iți propun să continuăm exercițiul de analiză asupra proiecției din 2052 păstrând proporția angajaților în totalul persoanelor active așa cum am dedus în graficul anului 2017.
– Ok, sunt curios.
– Putem calcula că numarul persoanelor angajate va scădea cu 1,94 mil. persoane adică vor fi cu 1,94 mil. contribuabili mai puțin. Tabelul ar arăta astfel:

– Ok, observ că numărul pensionarilor va depăși numărul angajaților. angajaților va scădea cu 1,94 mil persoane, în timp ce se estimează că numărul persoanelor cu vârsta peste 65 ani va scădea doar cu 818,464 persoane.
– Da, practic, în 2052, 3,57 mil angajați ar trebui să susțină 4,38 mil. pensionari. În acest caz raportul va fi de 0,81 angațati care vor susține un pensionar
– Ok, dar în cazul pensionarilor regăsesc aceleași 4,38 mil persoane care au vârsta între 65 -100 ani iar în exemplu din 2017 am observant ca numărul pensionarilor este mult mai mare în comparație cu cei născuți în acest interval.
– Așa este, aici nu am păstrat poporția pentru a nu rezulta un raport și mai dezastruos și numai timpul va revela care va fi raportul corect.
– Acum înțeleg ce vrei să spui despre viitorul pensiilor. În 2052, voi fi în vârful piramidei și voi fi unul dintre cei numeroși care așteaptă un ajutor de la stat. Tu ce faci pentru a nu ajunge în această situație?
– Eu am decis să-mi asum responsabilitatea prezentului și mai ales a viitorului financiar și să gândesc strategic, ca un investitor.

Și acela a fost primul meu pas…

Stay smart!